Family History Family History Family History Family History
Eng|Hun
STRUCTURI INSTITUȚIONALE ȘI ELITE DIN ȚARA SILVANIEI ÎN SECOLELE XIV–XVII / INSTITUTIONAL STRUCTURES AND ELITES IN SILVANIA REGION IN THE 14TH–17TH CENTURIES
Transylvanian Family History Database
Importanța proiectului/The importance and the relevance of the scientific content
Obiectivele proiectului/Project objectives
Metodologia cercetării/Research methodology
Membrii echipei de cercetare/Research team
Societatea Muzeului Ardelean din Cluj-Napoca/Transylvanian Museum Society
Planul de lucru. Obiective și activități (științifice și complementare)/Working plan. Objectives and activities (scientific and complementary)
Raport de activitate pe anul 2010/Annual Report, 2010
Raport anual de autoevaluare 2010/Self evaluation, annual report, 2010
Raport de activitate pe anul 2011/Annual Report, 2011
Raport anual de autoevaluare 2011/Self evaluation, annual report, 2011
Raport de activitate pe anul 2012/Annual Report, 2012
Raport anual de autoevaluare 2012/Self evaluation, annual report, 2012
Raport de activitate pe anul 2013/Annual Report, 2013
Raport anual de autoevaluare 2013/Self evaluation, annual report, 2013
Raport final (perioada 2010-2013)
Volum nr. 1/Volume no. 1: Institutional Structures and Elites in Sălaj Region in the 14th–17th Centuries
Volum nr. 2/Volume no. 2: A Szilágyság és a Wesselényi család [Sălajul și familia Wesselényi/Sălaj county and the Wesselényi family]
STRUCTURI INSTITUȚIONALE ȘI ELITE DIN ȚARA SILVANIEI ÎN SECOLELE XIV–XVII / INSTITUTIONAL STRUCTURES AND ELITES IN SILVANIA REGION IN THE 14TH–17TH CENTURIES -> Raport de activitate pe anul 2013/Annual Report, 2013

Raport de activitate pe anul 2013/Annual Report, 2013

SINTEZA CERCETĂRILOR PE ANUL 2013

ÎN CADRUL PROGRAMULUI CNCSIS,

RESURSE UMANE, Cod TE_204

Structuri instituționale și elite din Țara Silvaniei în secolele XIV–XVII

 

Director proiect:                                                       

Dr. András KOVÁCS

Membrii echipei de cercetare:

Géza HEGYI

Tamás FEJÉR

Anikó SZÁSZ

 

Proiectul de față a propus impulsionarea cercetărilor de istorie locală (mai precis a cercetării istoriei Țării Silvaniei din secolele XIV–XVII) prin editarea unei arhive însemnate: cea a familiei Wesselényi. Colectivul nostru a reușit să-și atingă toate obiectivele propuse pentru a treia etapă a proiectului. Astfel:

I) am finalizat elaborarea regestelor și transcrierilor;

II) am colaționat documentele transcrise integral cu originalele acestora;

II) am clarificat câteva aspecte esențiale ale tematicii proiectului;

III am avut și posibilitatea de a disemina rezultatele prin studii;

IV) am depus manuscrisul corpusului de documente spre evaluare și publicare la editura Societății Muzeului Ardelean

Membrii echipei au reușit să realizeze o cooperare armonioasă, fiecare asumându-și partea potrivit specializării sale (evul mediu revenind lui Géza HEGYI și lui András KOVÁCS, iar epoca premodernă lui Tamás FEJÉR și Anikó SZÁSZ), fapt care înlesnește perfecționarea profesională a fiecăruia.

Pregătirea materialului spre publicare

Am continuat prelucrarea documentelor din cele trei mari arhive ale familiei Wesselényi: cea din Budapesta (păstrată azi la Arhiva Națională Maghiară), precum și cele din Jibou și Hodod (păstrate azi la Direcția Județeană Cluj a Arhivelor Naționale). În același timp am terminat colaționarea documentelor transcrise integral cu originalele acestora. Textele latine au fost revizuite de către dr. Vasile Rus, prof. univ. la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, Departamentul de Limbi și Literaturi Clasice.

Membrii echipei au întocmit în anul 2013 un număr de 43 de regeste și au transcris integral 180 de documente din arhivele familiei Wesselényi. András KOVÁCS a transcris 83 documente medievale din perioada 1318–1424. Géza HEGYI s-a ocupat cu materialul anilor 1425–1541, realizând 17 transcrieri. În ceea ce privește epoca premodernă, Tamás FEJÉR a redactat 15 de regeste și 40 transcrieri din perioda 1542–1639, iar Anikó SZÁSZ 28 de regeste și 40 transcrieri din anii 1640–1690.

Regestele au fost elaborate conform metodologiei specificate în proiect. Astfel regestarea are ca unitate de bază textul unui singur document: actele transumate în cadrul unui alt document se separă de documentul cadru și se reconstituie ca acte autonome. Operația se menționează la locul potrivit: atât în regestul documentului ce servește drept cadru transumptului, cât și la sfârșitul acestuia. Regestul conține, pe lângă faptul sau evenimentul juridic care prilejuiește emiterea documentară, toate informațiile care ar putea să fie utile cercetării istorice (nume de persoană, localitate sau nume geografice, titlurile sau rangul persoanelor amintite, însemnările de cancelarie etc.), la nevoie citând și textul original latin sau maghiar. Hotărnicirile sunt cuprinse integral în regeste. Toate elementele de datare care apar în textul documentului (de ex. sărbători religioase) se transpun în formă cronologică actuală dar, în paranteză, se redau și elementele cronologice ale datării originale. Aparatul critic al regestului include descrierea documentului (materialul, starea actuală de conservare), a sigiliului (forma și modul de așezare, numărul, culoarea cerii, starea în care se păstrează), precum și referințele arhivistice (locul actual de păstrare și cota de arhivă). Dacă textul regestat sau regestul au mai apărut într-o ediție anterioară, datele bibliografice ale acesteia se vor menționa la finalul aparatului critic.

În transcrierea textelor latine am urmat regulamentul colecției Documenta Romaniae Historica. C. Transilvania (vol. XII. București, 1985. p. 9–10); în transcrierea textelor maghiare am utilizat normele elaborate de istoricul maghiar Kálmán BENDA (Magyar Országgyûlési Emlékek sorozat 1607–1790 közti részének szerkesztési és forrásközlési szabályzata, în Századok 108/1974, p. 436–475). Au fost alese pentru transcriere in extenso acele documente care întruneau următoarele condiții: se referă la teritoriul Țării Silvaniei (criteriu valabil în general pentru aceste fonduri, dar uneori întâlnim și numeroase texte referitoare la unele moșii din comitatele medievale Bereg, Tolna și Bács), pot fi considerate semnificative atât pentru reconstituirea istoriei familiilor Jakcs și Wesselényi (donații regale, scrisori de împărțeală, testamente), cât și din punctul de vedere al cercetării istorice moderne (oferind date importante în domeniul istoriei sociale, a economiei, a culturii etc.).

Rezultate

1. Evoluția stăpânirii feudale în Țara Silvaniei în secolele XIV–XVI

 

Conceptul de posesiune constituia un element central în lumea medievală. Datele referitoare la stăpânirea feudală au o importanță deosebită nu numai pentru istoria locală, dar și din punctul de vedere al istoriei sociale și al geografiei istorice, iar istoria politică a unei regiuni nu poate fi înțeleasă nici ea fără elucidarea proceselor și cauzelor care au condus la transformarea sistemului proprietăților.

În privința Sălajului, această cercetare de bază a fost efectuată de către Géza HEGYI, membru al echipei noastre de cercetare, prin întocmirea unui cadastru al proprietarilor de pe teritoriul comitatelor medievale Solnocul de Mijloc și Crasna, precum și prin analiza dinamicii realităților feudale. Aceste rezultate au fost prezentate pe scurt la conferința internațională organizată în cadrul proiectului în septembrie 2012, dar au fost publicate în mod detaliat (90 de pagini) în volumul A Szilágyság és a Wesselényi család (14–17. század) [Sălajul și familia Wesselényi (sec. XIV–XVII)].

Analiza începe cu prezentarea proprietarilor din jurul anului 1300, oprindu-se și asupra genezei fiecărui grup component. Analiza noastră a evidențiat faptul, că înainte de 1241 cea mai mare parte a Țării Silvaniei se afla în posesie regală. În schimb, ponderea posesiunilor bisericești (formate în secolele XII-XIII) a fost destul de redusă. Sălajul dispunea încă din secolele XI–XII și de o mică nobilime numeroasă care locuia mai ales în zona Tășnadului, precum și dealurile dintre pârâurile Zalăului și Sălajului, și care constituia un element constant și caracteristic al societății locale de-a lungul evului mediu. Nobilimea mijlocie s-a născut doar în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, fie din ramurile puținelor neamuri de ”descălecători” din regiune, fie din urmașii acelor slujbași regali (servientes), care au reușit să obțină posesiuni din domeniul regal. Marea parte a acestuia a ajuns însă în mâna câtorva neamuri oligarhice (Borsa, Gútkeled) provenite din zonele învecinate, supunând întreaga Crișana.

Puterea oligarhiei a fost înfrântă de către regele Carol I în jurul anului 1317, și prin urmare dominația regală s-a restaurat în Sălaj pentru următorii 70 de ani. Jumătatea teritoriului celor două comitate, precum și trei cetăți din cele patru aflate aici au ajuns în proprietate regală. Această nouă fază a hegemoniei centrale a fost totuși de scurtă durată: din 1341 domeniile regale au început să fie donate unor cavaleri din curtea domnitorului, proces ce a condus la dispariția formei anterioare de proprietate în zonă. În mod paralel, până la sfârșitul secolului al XIV-lea s-a înălțat o mare nobilime locală, formată din cinci familii (Bátori de Șimleu, Drágfi de Beltiug, Jakcs de Coșeiu, Csáki, Bánfi de Losonc) – cercul acestora a rămas neschimbată până la sfârșitul evului mediu.

În prima jumătate a secolului al XV-lea Sălajul se afla sub hegemonia familiilor Bánfi și Jakcs, cea din urmă reușind să acapareze cca. 20 de sate a Dragfieștilor, dispunând în 1446 de 22% din populația de iobagi a celor două comitate. Raportul de forță s-a schimbat în timpul anarhiei din anii 1440–1460 în favoarea familiei Drágfi, care apoi a cumpărat în mai multe etape (1460–1462, 1472, 1494, 1524) din mâna rivalilor jumătatea domeniului Cheudului, extinzându-se și în zona Tășnadului. În comitatul Crasnei rolul conducător al familiei Bánfi a fost preluată de către Bátorești la începutul secolului al XVI-lea. În aceste decenii, se observă o schimbare și în rândul nobilimii mijlocii, unde au intrat familii noi (în general oamenii Dragfieștilor). Transformările de la sfârșitul evului mediu se oglindesc în conscripția dicală din 1549, cea mai detaliată sursă statistică a vremii pentru regiunea Sălajului.

2. Posesiunile generalului Paul Wesselényi de Hodod (†1694) în regiunea Sălaj

În perioada principatului se poate vorbi de un număr restrâns de familii de aristocrați care dispuneau de o avere considerabilă și de un rol politic însemnat nu numai în Transilvania, ci și în Regatul Maghiar. Familia Wesselényi poate fi considerată una dintre acestea: membrii familiei au îndeplinit funcții politice și administrative importante (comite al comitatului Solnocul de Mijloc, protonotar, consilier, trezorier princiar, palatin, general al oștilor imperiali etc.) și și-au sporit posesiunile în ambele state. În cazul lui Paul Wesselényi influența politică este mai accentuată, fiindcă – deși nu a deținut nicio altă demnitate publică – numirea lui în funcția de general al curuților în 1673 a fost posibilă numai prin acordul forțelor politice atât din Principat, cât și din Regat.

Majoritatea moșiilor transilvănene ale lui Paul Wesselényi se regăseau în regiunea Sălajului (comitatul Solnocul de Mijloc). Acesta moștenise o parte a posesiunilor pe linie maternă de la Susana Gyulafi, respectiv mama sa, Ana Lónyai, însă cea mai mare parte a moșiilor din Sălaj le-a dobândit de la străbunicul său, trezorierul și consilierul princiar Francisc Wesselényi, fondatorul ramurii transilvane a familiei. Posesiunile obținute prin donație de către Francisc Wesselényi de la Ștefan Báthory, regele Poloniei și principele Transilvaniei în 1584 au format domeniul familial de-a lungul mai multor generații. Acesta cuprindea două orașe cu rang de târg, 17 moșii și 7 părți de moșii. De orașul Hodod aparțineau moșiile Ulciug, Ser, Bogdand, Nadișu Hododului, Archid, Corund, Apáca (așezare dispărută ulterior), Motiș și părțile de moșii în Coșeiu, Dioșod, Mocirla, Noțig, Jac, Someș-Uileac, iar de orașul Jibou aparțineau moșiile Rona, Turbuța, Ciglean, Creaca, Prodănești, Mirșid, Varasitó (așezare dispărută ulterior), Șoimuș, Șoimuș și părțile de moșii în Someș-Odorhei. Centrul domeniului și rezidența lui Paul Wesselényi era la Hodod.

Diseminarea rezultatelor parțiale

Articolul care prezintă posesiunile generalului Paul Wesselényi (†1694) din Țara Silvaniei a fost acceptat spre publicare în revista Transylvanian Review (revistă cotată ISI):

SZÁSZ Anikó: The Estates of General Paul Wesselényi (?–1694) of Hodod from Sălaj Region, în Transylvanian Review (acceptat spre publicare).

Alte studii realizate elaborate în cadrul proiectului de cercetare:

FEJÉR Tamás: A Wesselényi család iratöröksége és az Erdélyi Nemzeti Múzeum Levéltára [Patrimoniul arhivistic al familiei Wesselényi și Arhiva Muzeului Național Ardelean], în A Szilágyság és a Wesselényi család (14–17. század) [Sălajul și familia Wesselényi (secolele 14–17)]. Ed. HEGYI Géza – W. KOVÁCS András. Cluj-Napoca, 2012. pp. 299–319. (ISBN 978-606-8178-64-6).

HEGYI Géza: A Szilágyság birtokviszonyai a középkorban [Stăpâni și posesiuni feudale în Sălaj în evul mediu], în A Szilágyság és a Wesselényi család (14–17. század) [Sălajul și familia Wesselényi (secolele 14–17)] Ed. HEGYI Géza – W. KOVÁCS András. Cluj-Napoca, 2012. pp. 47–136. (ISBN 978-606-8178-64-6).

HEGYI Géza: Magyarország vagy Erdély? (II.) A Szilágyság hovatartozása a középkorban a közigazgatási beosztások tükrében és a korabeli köztudat szerint [Ungaria sau Transilvania? (II.) Apartenența teritorială a Țării Silvaniei în evul mediu în oglinda împărțirilor administrativ-teritoriale și potrivit mentalității colective], în Erdélyi Múzeum LXXV/2013. nr. 4 (ISSN 1453-0961, revistă acreditată CNCSIS, categoria B) (acceptat spre publicare).

SZÁSZ Anikó: A hadadi Wesselényi család erdélyi birtokai a fejedelemség korában [Posesiunile transilvane ale familiei Wesselényi de Hodod în epoca principatului], în A Szilágyság és a Wesselényi család (14–17. század) [Sălajul și familia Wesselényi (secolele 14–17)] Ed. HEGYI Géza–W. KOVÁCS András. Cluj-Napoca 2012. pp. 273–297. (ISBN 978-606-8178-64-6).

Studii realizate în afara proiectului de către membrii colectivului de cercetare:

FEJÉR Tamás: Bornemissza Anna fejedelemasszony 1675. évi rendelete és a fogarasföldi román gyülekezetek [Instrucțiunile principesei Ana Bornmeissza din anul 1675 și comuniățile ortodoxe din Țara Făgărașului], în Erdélyi Múzeum LXXV/2013. nr. 4. (ISSN: 1453-0961, revistă acreditată CNCSIS, categoria B) (acceptat spre publicare)

HEGYI Géza: Marosvásárhely első említése [Prima mențiune documentară a Târgu-Mureșului], în Certamen. Előadások a Magyar Tudomány Napján az Erdélyi Múzeum-Egyesület I. szakosztályában [Prelegeri ținute cu ocazia Zilelor Științei Maghiare în I-a secție a Societății Muzeului-Ardelean]. Cluj-Napoca, 2013. p. 175–190 (ISBN 978-606-8178-78-3).

SZÁSZ Anikó: A kolozsvári református egyházközség dézsmajövedelme a 17. század második felében [Venitul din dijmă al parohiei reformate din Cluj în a doua jumătate a secolului al XVII-lea], în Erdélyi Múzeum LXXV/2013. nr. 4. (ISSN: 1453-0961, revistă acreditată CNCSIS, categoria B) (acceptat spre publicare)

Prelegeri la conferințe internaționale, realizate de către membrii colectivului de cercetare în afara proiectului:

HEGYI Géza: A plébánia fogalma az erdélyi egyházmegyében a 13–14. században [Conceptul de ‘parohie’ în dieceza medievală a Transilvaniei în secolele XIII–XIV], Arhitectura religioasă medievală din Transilvania (Ediția a VIII-a), Satu-Mare, 8–10 martie 2013.

Implementarea proiectului de cercetare este semnalată periodic pe pagina web a proiectului, www.familyhistory.ro.

Dorim să mulțumim pe această cale generosului suport financiar acordat de către Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI).

Sperăm că proiectul nostru de cercetare va aduce un aport notabil la istoriografia din România.

Cluj-Napoca, 29 octombrie 2013.

 

Cu stimă,

 

 

dr. András Kovács

 

 

drd. Géza HEGYI

 

 

dr. Tamás FEJÉR

 

 

dr. Anikó SZÁSZ