Family History Family History Family History Family History
Eng|Hun
STRUCTURI INSTITUȚIONALE ȘI ELITE DIN ȚARA SILVANIEI ÎN SECOLELE XIV–XVII / INSTITUTIONAL STRUCTURES AND ELITES IN SILVANIA REGION IN THE 14TH–17TH CENTURIES
Transylvanian Family History Database
Importanța proiectului/The importance and the relevance of the scientific content
Obiectivele proiectului/Project objectives
Metodologia cercetării/Research methodology
Membrii echipei de cercetare/Research team
Societatea Muzeului Ardelean din Cluj-Napoca/Transylvanian Museum Society
Planul de lucru. Obiective și activități (științifice și complementare)/Working plan. Objectives and activities (scientific and complementary)
Raport de activitate pe anul 2010/Annual Report, 2010
Raport anual de autoevaluare 2010/Self evaluation, annual report, 2010
Raport de activitate pe anul 2011/Annual Report, 2011
Raport anual de autoevaluare 2011/Self evaluation, annual report, 2011
Raport de activitate pe anul 2012/Annual Report, 2012
Raport anual de autoevaluare 2012/Self evaluation, annual report, 2012
Raport de activitate pe anul 2013/Annual Report, 2013
Raport anual de autoevaluare 2013/Self evaluation, annual report, 2013
Raport final (perioada 2010-2013)
Volum nr. 1/Volume no. 1: Institutional Structures and Elites in Sălaj Region in the 14th–17th Centuries
Volum nr. 2/Volume no. 2: A Szilágyság és a Wesselényi család [Sălajul și familia Wesselényi/Sălaj county and the Wesselényi family]
STRUCTURI INSTITUȚIONALE ȘI ELITE DIN ȚARA SILVANIEI ÎN SECOLELE XIV–XVII / INSTITUTIONAL STRUCTURES AND ELITES IN SILVANIA REGION IN THE 14TH–17TH CENTURIES -> Raport final (perioada 2010-2013)

Raport final (perioada 2010-2013)

RAPORT ȘTIINȚIFIC FINAL

(2010–2013)

ÎN CADRUL PROGRAMULUI CNCSIS,

RESURSE UMANE, Cod TE_204

 Structuri instituționale și elite din Țara Silvaniei în secolele XIV–XVII

  

Director proiect:                                                                   

Dr. András KOVÁCS

Membrii echipei de cercetare:

Géza HEGYI

Tamás FEJÉR

Anikó SZÁSZ

 

Proiectul și-a propus o cercetare complexă în domeniul istoriei sociale, economice și administrative privind ținutul istoric al Sălajului în cursul evului mediu și al epocii premoderne. Regiunea Sălajului, o zonă de tranziție și de contact între Transilvania propriu-zisă și “Părți” (Partium) îndeosebi din perspectiva structurilor sociale, instituționale și juridice, un spațiu multietnic și multiconfesional, cu o moștenire culturală de mare valoare, reprezintă un teritoriu de maximă importanță pentru cercetarea istorică, promițător în privința rezultatelor. Cercetarea s-a bazat pe investigarea arhivei familiei Wesselényi, acesta constituind baza documentară pentru studierea istoriei unei regiuni puțin cunoscute, dar în același timp se oferă un reper comparativ substanțial și un material inedit cercetării istorice românești.

Prin proiectul de față membrii colectivului de cercetare au urmărit să integreze studiul istoriei acestei regiuni în curentul principal al cercetării naționale de profil. Concomitent cu investigarea fondului familial, am avut în vedere și studiul critic al literaturii de specialitate. Am acordat o atenție deosebită studiilor de sinteză, prin analiza izvoarelor menționate constituindu-se premise favorabile pentru redactarea unor articole referitoare la istoria familiilor Wesselényi și Jakcs, la istoria socială, economică și culturală a regiunii, respectiv la constituirea arhivei menționate. Astfel am clarificat aspectele esențiale ale tematicii proiectului, elaborând o serie de studii și articole referitoare la:

 

I.realitățile istorice din regiunea Sălajului în secolele XIV–XVI-lea:

– apartenența Sălajului medieval în prisma relațiilor sociale, a cadrului administrativ și a mentalității colective

– elita nobiliară comitatensă in Sălajul medieval și premodern

– funcționarea comitatelor medievale Solnocul de Mijloc și Crasna

– stăpâni și posesiuni feudale în Sălaj în secolele XIV–XVI

II. istoria familiei:                                           

– posesiunile familiei Wesselényi în secolele XVI–XVII

– ramura din Geaca a familiei Wesselényi

III. arhivele familiei și importanța acestora în cercetarea istorei Sălajului medieval și premodern:  

– constituirea și conservarea patrimoniului arhivistic al familiei

întocmirea unei evidențe detaliate a documentelor medievale din arhivele familiei

– reconstituirea virtuală (prin imagini digitale) a unității inițiale a arhivei, părțile sale fiind păstrate în prezent în arhivele din Cluj-Napoca și Budapesta

 

Prin urmare, colectivul nostru a reușit să-și atingă toate obiectivele propuse pentru cele patru etape ale proiectului (2010–2013). Astfel:

1) am parcurs bibliografia de referință;

2) am investigat întregul material arhivistic anterior anului 1690, elucidând procesul de constituire și diferențiere a fondului;

3) am prelucrat materialul arhivistic prin regeste și transcrieri;

4) am clarificat aspectele esențiale ale tematicii proiectului;

5) am organizat o conferință internațională pe tema proiectului;

6) am diseminat rezultatele parțiale prin volume de studii, articole și manifestări științifice;

7) am depus manuscrisul corpusului de documente spre evaluare și publicare la editura Societății Muzeului Ardelean.

În cadrul echipei de cercetare a existat a relație de colaborare eficientă și corectă, fiecare asumându-și sarcini bine definite, potrivit specializării sale (evul mediu revenind lui Géza HEGYI și lui András KOVÁCS, iar epoca premodernă lui Tamás FEJÉR și Anikó SZÁSZ), fapt care a contribuit la perfecționarea profesională a fiecăruia.

I. Sursele arhivistice ale proiectului: arhivele familiei Wesselényi de Hodod

Investigarea arhivei și istoriei familiilor care au jucat un rol determinant în istoria politică sau culturală a Transilvaniei în evul mediu și epoca premodernă reprezintă o sarcină importantă a cercetării istorice. În acest cerc restrâns al elitei politice și culturale transilvane a reușit să pătrundă începând cu sfârșitul secolului al XVI-lea și familia Wesselényi, care poate fi considerată una dintre cele mai importante familii nobiliare din Transilvania, lăsând în urmă în același timp și o moștenire scrisă de o deosebită valoare documentară pentru istoria Transilvaniei în general, și pentru realitățile economice, sociale și culturale ale Sălajului în special. În pofida celor amintite, cercetările referitoare la istoria familiei – cu excepția lucrărilor consacrate vieții și activității lui István Wesselényi (1674–1734), și Miklós Wesselényi junior (1796–1850), cei mai de seamă reprezentanți ai ramurii transilvane a familiei – și a arhivelor sale se dovedesc a fi foarte modeste, iar studiile de specialitate tratează doar aspecte de importanță periferică. Prin urmare nu dispunem de o monografie a familiei, iar demersul altminteri meritoriu al lui Mór Petri, care în monografia comitatului Sălaj întocmit la sfârșitul secolului al XIX-lea a schițat istoria familiei, nu corespunde cerințelor cercetării istorice moderne datorită insuficienței bazei documentare utilizate, dar și a metodelor de prelucrare a surselor. Totuși, rezultatele cercetărilor anterioare întregite cu noi informații arhivistice, au facilitat redactarea nu doar a unei scurte istorii a familiei Wesselényi, ci și conturarea unei imagini coerente asupra formării și dezvoltării arhivei.

Cea mai mare parte a arhivelor familiei a intrat în custodia Arhivei Muzeului Național Ardelean (AMNA), arhivă creată în cadrul Societății Muzeului Ardelean în urma unor donații și depuneri private ale membrilor comunității maghiare din Transilvania, și care, în urma desființării Societății de către autoritățile comuniste, a fost preluată în 1950 de către Biblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca, sub denumirea de “Arhiva Istorică”, iar în 1974 a intrat în gestiunea Direcției Județene Cluj a Arhivelor Naționale (DJCAN). Conform inventarului fondurilor păstrate în AMNA din 1949 întocmit de academicianul Zsigmond Jakó (1916–2008), moștenirea documentară a familiei Wesselényi se păstra în următoarele fonduri:

1. Arhiva din Jibou a fost depusă spre păstrare în AMNA de către baronul Miklós Wesselényi (1845–1916), comite de Sălaj, în anul 1896. În 1949 fondul cuprindea 78 de fascicole, peste 20 000 de misive, precum trei metri-liniari de manuscrise din perioada secolelor XIII–XIX. În prezent arhiva se află în custodia DJCAN (Fond nr. 250., 466 fascicole), volumul fondului fiind de 23,5 metri-liniari potrivit inventarului elaborat în urma ultimei operațiuni de ordonare realizată în 2000–2001, respectiv a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj, unde se păstrează majoritatea diplomelor medievale ale arhivei. Documentele anterioare anului 1600 au fost scoase și incluse în Colecția de documente medievale din DJCAN. Majoritatea diplomelor medievale însă – precum am menționat – sunt păstrate în Biblioteca Universitară. Această separare a arhivei datează din timpul celui de-al II-lea război mondial, când în vara anului 1943 conducerea Arhivei Muzeului (arhivă păstrată la acea dată în clădirea Bibliotecii Universitare), odată cu apropierea frontului a decis transportarea celor mai importante piese, îndeosebi a diplomelor medievale – printre care și cele din fondul Wesselényi – la Budapesta, pentru a preveni distrugerea lor. După terminarea războiului și după desființarea Societății Muzeului Ardelean (1950) aceste documente dislocate au fost returnate de către Arhiva Națională Maghiară Bibliotecii Universitare din Cluj. Însă la acea dată Arhiva Muzeului, inclusiv arhiva din Jibou, era deja transferată din clădirea Bibliotecii Universitare, și predată în custodia Bibliotecii Academiei din Cluj. Unitatea acestui fond nu s-a refăcut nici până în ziua de azi.

Odată cu depunerea arhivei (1896), acest bogat material arhivistic a devenit accesibil cercetătorilor.

Potrivit investigațiilor noastre, în acest fond se regăsesc 145 de piese arhivistice medievale, care păstrează 239 de texte din anii 1245–1525. Din perioada 1542–1690, fondul conține în jur de 2000 de acte și documente.

2. Arhiva din Hodod a fost depusă spre păstrare la AMNA în două etape: în 1940, respectiv în 1947. Partea de arhivă preluată în 1947 se afla în custodia familiei Degenfeld, întrucât contele Kristóf Degenfeld (1841–1922) prin căsătoria sa cu Terézia Wesselényi (1860–1924) a obținut mai multe proprietăți ale familiei Wesselenyi – printre care și castelul din Hodod. În prezent, fondul se află în custodia DJCAN (Fond nr. 460.), și este grupat pe 30 de fascicole care acoperă perioada secolelor XVI–XIX, volumul fondului fiind de 5 metri-liniari. Actele anterioare anului 1600 au fost scoase și incluse în Colecția de documente medievale. Aici se află, sub forma unor cópii din secolul al XVIII-lea, 5 texte medievale (4 piese arhivistice), din perioada 1282–1448.

3. Arhiva din Cluj-Napoca s-a păstrat fragmentar, și ajunge în custodia AMNA în anul 1946. Potrivit inventarului din 1949, era grupată în 2 fascicole, care cuprindeau acte din secolele XVIII–XIX. Pornind de la denumirea acestui material arhivistic, presupunem că este vorba despre actele păstrate în reședința din Cluj a familiei. Până în momentul de față nu s-a reușit identificarea acestui material în fondurile DJCAN.

4. Arhiva din Dragu a fost depusă spre păstrare la AMNA în 1949 de către György Bethlen (1888–1968), cel mai de seamă politician maghiar ardelean din perioada interbelică, fiul contelui Ödön Bethlen și Sarolta Wesselényi. Arhiva în prezent se află în depozitele DJCAN (Fond nr. 227.). Conține un singur document original medieval din 1401.

5. Un fragment al arhivei familiei Wesselényi s-a păstrat în Arhiva Colegiului Reformat din Cluj, colecție care după ce a fost devastată de repetate ori la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, a fost inclusă în AMNA, și care, – la rândul său – a intrat în depozitele DJCAN. Acest material documentar se regăsește însă fragmentar în DJCAN (anume 3 diplome medievale, care cuprind 4 texte, și câteva acte din secolul al 17-lea), iar cele existente nu apar în inventarul actual al Colecției Colegiului Reformat.

            Acest fragment de arhivă păstrată în două lăzi în Biblioteca Colegiului a fost consultată de către arhivistul Lajos Kelemen în vara anului 1903, care a copiat în același timp și registrul acestor acte. Având în vedere faptul, că cel care a întocmit acel registru, József Wesselényi (1769–1826) făcea parte din ramura din Hodod a familiei, se poate presupune că inițial acest material arhivistic a aparținut arhivei din Hodod. Aceste documente au fost însă depuse în Biblioteca Colegiului din motive necunoscute cândva la sfârșitul secolului al XVIII-lea, sau în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Acest material arhivistic ajunge în AMNA în 1944 odată cu Arhiva Colegiului, respectiv la începutul anului 1945 prin intermediul custodelui Bibliotecii Colegiului, Emanuel Brüll (1884–1951). Conform unei scurte însemnări păstrate în Arhiva Societății Muzeului Ardelean, marea parte din conținutul celor două lăzi s-a pierit odată cu devastarea bibliotecii din toamna anului 1945. Însă, potrivit unui post scriptum la aceeași notă, se pare că cele mai vechi piese păstrate inițial în cele două lăzi, printre care și actul de dobândire a titlului de baron al familiei din 1582, au fost găsite ulterior în materialul Bibliotecii Colegiului pus la adăpost din fața frontului. Urma ca Colegiul să depună și aceste acte la AMNA. Pe baza analizei registrului copiat de Lajos Kelemen, se poate afirma că – probabil după 1950 – unele documente din acest material au fost reincluse în arhiva din Hodod.

6. Un alt fragment al arhivei familiei, bogat în documente medievale, se află în Arhiva Națională Maghiară din Budapesta (Wesselényi család, P 702). Actele, însumând în termeni arhivistici 0,56 metri-liniari, acoperă perioada 1528–1844. Documentele din anii 1220–1526 (120 piese arhivistice, 174 de texte) au fost incluse în Arhiva Diplomatică (Diplomatikai Levéltár, Q 208). Materialul a ajuns la Budapesta în circumstanțe deocamdată necunoscute. Totuși, pe baza unor date arhivistice concludente se poate afirma că acest fragment arhivistic inițial făcea parte din arhiva din Jibou.

            Trebuie menționat faptul că, o parte a documentelor medievale (cca. 30 de diplome) și nu numai din acest fond sunt marcate cu ștampila Arhivei comitatului Sălaj (Szilágy vármegye levéltára). Tot din arhiva comitatului au intrat în arhiva familiei și alte acte din anii 1716–1914, însă ulterior aceste documente au fost scoase, și s-a creat un nou fond arhivistic sub denumirea „Szilágy vármegye” (Comitatul Sălaj, P 36). Majoritatea acestor acte inițial au făcut parte din arhiva din Jibou a familiei, însă, după constituirea comitatului Sălaj (1876), acestea au ajuns în arhiva comitatului – probabil – în perioada în care Miklós Wesselényi (1845–1916) a ocupat funcția de comite de Sălaj.

 

Din punct de vedere tematic, materialul documentar conservat în arhivele prezentate este asemănător celorlalte arhive familiale: acte privind bunurile familiale (ex. acte privilegiale, acte de donație, de punere în stăpânire, de zălogire, tranzacții, socoteli, însemnări legate de administrarea bunurilor și veniturilor familiale etc.), acte legate de funcțiile publice ale membrilor familiei, acte procesuale, corespondență cu caracter particular și oficial (de ex. întreaga corespondență a lui Miklós Wesselényi junior cuprinde 10 237 de scrisori) etc. Trebuie menționat faptul că aceste arhive au conservat cca 327 de diplome medievale (emise înainte de anul 1542), care, la rândul lor, au păstrat în jur de 481 de texte. Din cele cca. 35 000 de documente medievale, care se referă la teritoriul Transilvaniei, păstrarea unui număr de aproape 500 de texte se datorează atenției cu care diferitele ramuri ale familiei Wesselényi și-au protejat arhivele. Dorim să atragem atenția asupra faptului, că documentele medievale nu se referă la familia Wesselényi, ci într-o majoritate covârșitoare la familia Jakcs de Coșeiu, întrucât familia Jakcs s-a stins pe linie masculină în 1582, iar bunurile sale (cetatea Hodod, târgurile Hodod și Jibou, etc.), împreună cu toate actele referitoare la aceste proprietăți au fost donate în 1584 lui Francisc I. Wesselényi. Arhivele familiei Wesselényi se dovedesc a fi de o reală importanță și în studiul istoriei Principatului Transilvaniei (1542–1690), având în vedere, că păstrează câteva mii de acte cu privire la această perioadă.

Evident, aceste arhive nu sunt necunoscute cercetării istorice, deși puțini au recurs la studierea aprofundată și sistematică a materialului anterior secolului al XVII-lea. Printre aceștia îi putem aminti pe Mór Petri, care a efectuat investigații ample în arhiva din Jibou pentru elaborarea monografiei comitatului Sălaj. Attila T. Szabó, unul din cei mai buni cunoscători ai arhivei, a publicat regestele documentelor de limbă maghiară anterioare anului 1600 păstrate în arhiva din Jibou. Din rândul istoricilor români A. A. Rusu a fost singurul, care a tratat într-un articol mai amplu probleme legate de originea și arhivele familiei, publicând în același timp în text integral și în regeste documentele anterioare anului 1355, păstrate tot în arhiva din Jibou. Mai multe documente au fost edite în cele mai însemnate colecții de documente medievale apărute în România și Ungaria (Codex Diplomaticus Transsylvaniae I–III; Documenta Romaniae Historica. Seria C. Transilvania; Diplomatariul epocii lui Sigismund de Luxemburg; Documenta res Hungaricas tempore regum Andegavensium illustrantia etc).

II. Stagii de cercetare și documentare

În decursul anilor 2011–2012 membrii colectivului și-au efectuat stagiile de cercetare și documentare la Budapesta: András KOVÁCS în perioada 18 septembrie–18 octombrie 2011, 13 noiembrie–12 decembrie 2012; Anikó SZÁSZ între 26 octombrie–24 noiembrie 2011, 5 noiembrie–5 decembrie 2012; Géza HEGYI între 1 noiembrie–1 decembrie 2011, 12–27 iunie, respectiv 23 octombrie–6 noiembrie 2012; Tamás FEJÉR între 2 noiembrie–1 decembrie 2011, 10–20 septembrie, respectiv 20–30 noiembrie 2012. Instituțiile gazdă au fost: Arhiva Națională Maghiară, Biblioteca Academiei Maghiare de Științe și Biblioteca Națională Maghiară “Széchényi”.

Realizările cele mai însemnate ale stagiilor efectuate la Budapesta au fost pe de o parte consultarea celor mai noi cercetări și rezultate referitoare la istoria Sălajului, la instituțiile și elitele medievale și premoderne, pe de altă parte investigarea arhivei familiei Wesselényi (P 702) păstrată la Arhivele Naționale Maghiare. Pe baza acestor cercetări am reușit să stabilim faptul că inițial acest material arhivistic a făcut parte din arhiva din Jibou a familiei. În același timp am consultat și fragmentul de arhivă aparținător ramurii din Ungaria a familiei Wesselényi (Archivum familiae Wesselényi, E 199), avându-l drept reprezentant de seamă pe Francisc Wesselényi (1605–1667). În 1646 el a primit titlul de conte, în 1647 a fost numit căpitan suprem al Ungariei, iar în 1655, la dieta de la Pojon, a fost ales palatin al regatului. Grupată pe 13 fascicole (1,8 metru-liniar), arhiva conține documente din perioada 1583–1732 și se referă îndeosebi la activitatea lui Francisc Wesselényi desfășurată în timpul funcțiilor sale de căpitan suprem și palatin: corespondență cu privire la organizarea militară, diplomație, politică internă, etc. Într-o măsură mai mică se păstrează acte referitoare la familia palatinului, precum și la bunurile familiei din Ungaria și Polonia. Intenția noastră privind acest material arhivistic a fost consultarea acelor documente care se referă la proprietățile comune din Transilvania și Polonia ale celor două ramuri ale familiei.

 III. Pregătirea materialului arhivistic spre publicare

Deși începând cu secolul al XIX-lea diverse piese din această arhivă au văzut lumina tiparului în marile colecții de documente sau studii de specialitate, investigarea aprofundată a acestui material documentar valoros a devenit posibilă odată cu formarea echipei de cercetare în cadrul Societății Muzeului Ardelean. Considerăm că odată cu prelucrarea și publicarea celor mai importante documente din arhiva familiei Wesselényi, se va crea o bază informativă tuturor reconstituirilor istoriografice privind Sălajul. În mod cert, materialul arhivistic deținut odinioară de diferitele ramuri ale familiei Wesselényi oferă mai multe direcții de cercetare, decât redactarea unei simple genealogii, furnizând – precum am menționat – îndeosebi informații pentru investigarea aspectelor locale ale structurii societății, contribuind totodată și la cunoașterea societății nobiliare din Transilvania medievală și premodernă. Prin urmare dorim să atragem atenția asupra importanței arhivei familiei Wesselényi, una din cele mai mari arhive familiale din Transilvania (alături de cele ale familiilor Bánffy, Jósika, Wass, Kemény, Bethlen, Kornis etc.) care, după aprecierile noastre, încă nu și-a ocupat locul cuvenit în circuitul cercetărilor istorice.

Colectivul de cercetare are ca obiectiv continuarea programului inițiat la începutul anilor 1940 de către Arhiva Muzeului Național Ardelean din Cluj menit să faciliteze orientarea și informarea cercetătorilor. Acest program a vizat publicarea repertoriilor arhivelor familiale aflate în această instituție pe baza unei concepții bine elaborate de către Lajos Kelemen, custodele arhivei, și regretatul academician Zsigmond Jakó care prevedea, printre altele, publicarea în regeste de limbă maghiară a documentelor medievale. Ultimul volum apărut în această serie care prezintă arhiva familiei Wass de Țaga, a fost redactată de către directorul proiectului, András KOVÁCS.

În cadrul proiectului membrii echipei au elaborat 763 de regeste și au transcris integral 240 de documente din arhivele familiei Wesselényi din perioada secolelor XIII–XVII, documentele medievale (emise înainte de 1541) fiind prelucrate în totalitate. Manuscrisul volumului a fost acceptat spre evaluare și publicare de către editura Societății Muzeului Ardelean.

Majoritatea documentelor sunt prelucrate sub formă de regeste elaborate în limba maghiară, întrucât cunoașterea limbii latine s-a limitat și în rândurile istoricilor de profesie la un cerc destul de restrâns. Regestele au fost elaborate conform metodologiei specificate în proiect. Astfel regestarea are ca unitate de bază textul unui singur document: actele transumate în cadrul unui alt document se separă de documentul cadru și se reconstituie ca acte autonome. Operația se menționează la locul potrivit: atât în regestul documentului ce servește drept cadru transumptului, cât și la sfârșitul acestuia. Regestul conține, pe lângă faptul sau evenimentul juridic care prilejuiește emiterea documentară, toate informațiile care ar putea să fie utile cercetării istorice (nume de persoană, localitate sau nume geografice, titlurile sau rangul persoanelor amintite, însemnările de cancelarie etc.), la nevoie citând și textul original latin sau maghiar. Hotărnicirile sunt cuprinse integral în regeste. Toate elementele de datare care apar în textul documentului (de ex. sărbători religioase) se transpun în formă cronologică actuală dar, în paranteză, se redau și elementele cronologice ale datării originale. Aparatul critic al regestului include descrierea documentului (materialul, starea actuală de conservare), a sigiliului (forma și modul de așezare, numărul, culoarea cerii, starea în care se păstrează), precum și referințele arhivistice (locul actual de păstrare și cota de arhivă). Dacă textul regestat sau regestul au mai apărut într-o ediție anterioară, datele bibliografice ale acesteia se vor menționa la finalul aparatului critic.

Acele diplome și misive, care din punct de vedere istoric au o importanță deosebită, sunt editate cu text integral. În transcrierea textelor latine am urmat regulamentul colecției Documenta Romaniae Historica. C. Transilvania (vol. XII. București, 1985. p. 9–10); în transcrierea textelor maghiare am utilizat normele elaborate de istoricul maghiar Kálmán Benda (Magyar Országgyûlési Emlékek sorozat 1607–1790 közti részének szerkesztési és forrásközlési szabályzata, în Századok 108/1974, p. 436–475). Au fost alese pentru transcriere in extenso acele documente care întruneau următoarele condiții: se referă la teritoriul Țării Silvaniei (criteriu valabil în general pentru aceste fonduri, dar uneori întâlnim și numeroase texte referitoare la unele moșii din comitatele medievale Bereg, Tolna și Bács), pot fi considerate semnificative atât pentru reconstituirea istoriei familiilor Jakcs și Wesselényi (donații regale, scrisori de împărțeală, testamente), cât și din punctul de vedere al cercetării istorice moderne (oferind date importante în domeniul istoriei sociale, a economiei, a culturii etc.).

IV. Conferință internațională

Cu scopul de a prezenta rezultatele obținute în aria tematică a proiectului, precum și de a confrunta aceste rezultate cu realizările de profil din țară și străinătate, în cadrul proiectului am organizat între 7-8 septembrie (Cluj-Napoca, sediul Societății Muzeului Ardelean) o conferință internațională cu titlul Sălajul și familia Wesselényi (Secolele XIV–XVII). La această manifestare științifică au participat cercetători din România și unii dintre cei mai recunoscuți medieviști din Ungaria de la următoarele instituții: Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române Cluj-Napoca (dr. Adinel Dincă), Universitatea din București (dr. Marius Diaconescu), Academia Română – Centrul de Studii Transilvane (dr. Alexandru Simon), Muzeul Județean Satu Mare (drd. Péter Levente Szőcs), Atelierul de Proiectare-cercetare “Restitutor” din Oradea (drd. Tamás Emődi) și Societatea Muzeului Ardelean (dr. Zsolt Bogdándi), Universitatea Babeș-Bolyai (acad. András Kovács), respectiv Institutul de Istorie al Academiei Maghiare din Budapesta (acad. Attila Zsoldos, directorul departamentului de medievistică, dr. Richárd Horváth, dr. Tibor Neumann și dr. Boglárka Weisz), Colectivul de Cercetare de Medievistică Maghiară (dr. Norbert C. Tóth) și arhivistul Béla Pálmány. La conferință au avut desigur prezentări toți cei patru membrii ai echipei de cercetare (dr. Tamás Fejér, drd. Géza Hegyi, dr. Anikó Szász, dr. András W. Kovács).

Prezentările din cadrul conferinței s-au axat pe următoarele două tematici: a) Sălajul în evul mediu (istoria politică și instituțională a comitatelor Solnocul de Mijloc și Crasna, istoria familiilor și cetăților din Sălaj, precum și istoria domeniilor din acest spațiu) și b) Ramura transilvăneană a familiei Wesselényi în epoca premodernă (istoria domeniului și a familiei, strategii de extindere a domeniului familial, strategii matrimoniale, activitatea publică a unor membrii ai familiei, relații de rudenie, legăturile familiei Wesselényi din Transilvania cu ramura din Ungaria).

Comunicările prezentate au fost publicate în volumul: Szilágyság és a Wesselényi család (14-17. század) [Sălajul și familia Wesselényi (secolele 14–17)]. Ed. HEGYI Géza – W. KOVÁCS András.Cluj-Napoca, 2012.

V. Diseminarea rezultatelor

Membrii echipei de cercetare au publicat rezultatele cercetărilor în volume de studii apărute la edituri recunoscute CNCSIS (Centrul de Studii Transilvane, Societatea Muzeului Ardelean) și articole științifice în limbi de circulație internațională (engleză, franceză) în reviste de profil cotate ISI (Transylvanian Review) sau indexate în baze de date internaționale (CEEOL), respectiv recunoscute CNCSIS (Erdélyi Múzeum, Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane "Gheorghe Șincai", Annales Universitatis Apulensis. Series Historica). De asemenea au participat la manifestări științifice naționale și internaționale de amploare (Zilele Științei Maghiare în Transilvania, Congresul de Hungarologie, Conferință de Medievistică pentru Doctoranzi) la care au prezentat comunicări legate de tematica cercetării.

 

A. Publicații

 

A. I. Volum publicat în cadrul proiectului:

 

Szilágyság és a Wesselényi család (14–17. század) [Sălajul și familia Wesselényi (secolele 14–17)]. Ed. HEGYI Géza – W. KOVÁCS András.Cluj-Napoca, 2012. (ISBN 978-606-8178-64-6)

 

A. II. Studii apărute în cadrul proiectului:

 

FEJÉR Tamás: Editing and Publishing Historical Sources in the Research Institute of the Transylvanian Museum Society, în Transylvanian Review 21/2012. Suppl. no. 2, pp. 9–30. (ISSN 2067-1016, revistă cotată ISI)

 

FEJÉR Tamás: L’historiographie et les archives familiales. Étude de cas: l’archive de la maison Wesselenyi de Hodod, în Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane "Gheorghe Șincai" 15/2012. pp. 128-147. (ISSN 1454-5284, revistă BDI, acreditată CNCSIS, categoria B)

 

FEJÉR Tamás: A Wesselényi család iratöröksége és az Erdélyi Nemzeti Múzeum Levéltára [Patrimoniul arhivistic al familiei Wesselényi și Arhiva Muzeului Național Ardelean], în A Szilágyság és a Wesselényi család (14–17. század) [Sălajul și familia Wesselényi (secolele 14–17)]. Ed. HEGYI Géza – W. KOVÁCS András.Cluj-Napoca, 2012. pp. 299–319. (ISBN 978-606-8178-64-6).

 

HEGYI Géza: Magyarország vagy Erdély? A Szilágyság hovatartozása a középkorban a társadalmi kapcsolatok tükrében [Ungaria sau Transilvania? Apartenența teritorială a Țării Silvaniei în evul mediu în oglinda relațiilor sociale], în Erdélyi Múzeum 74/2012. pp. 23–45. (ISSN 1453-0961, revistă BDI, acreditată CNCSIS, categoria B)

 

HEGYI Géza: The Affiliation of Medieval Sălaj (Szilágy) Region in the Mirror of Social Relations, în Transylvanian Review 21/2012. Suppl. no. 2, pp. 67–100. (ISSN 2067-1016, revistă cotată ISI)

 

HEGYI Géza: The Relation of Sălaj with Transylvania in the Middle Ages, în Annales Universitatis Apulensis Series Historica. Issue no. 16/II/2012. pp. 59–86 (ISSN 1435-9306, revistă acreditată CNCSIS, categoria B).

 

HEGYI Géza: A Szilágyság birtokviszonyai a középkorban [Stăpâni și posesiuni feudale în Sălaj în evul mediu], în A Szilágyság és a Wesselényi család (14–17. század) [Sălajul și familia Wesselényi (secolele 14–17)] Ed. HEGYI Géza – W. KOVÁCS András.Cluj-Napoca, 2012. pp. 47–136. (ISBN 978-606-8178-64-6).

 

HEGYI Géza: Magyarország vagy Erdély? (II.) A Szilágyság hovatartozása a középkorban a közigazgatási beosztások tükrében és a korabeli köztudat szerint [Ungaria sau Transilvania? (II.) Apartenența teritorială a Țării Silvaniei în evul mediu în oglinda împărțirilor administrativ-teritoriale și potrivit mentalității colective], în Erdélyi Múzeum 75/2013. nr. 4. (ISSN 1453-0961, revistă BDI, acreditată CNCSIS, categoria B) (acceptat spre publicare).

 

W. KOVÁCS András: Középszolnok és Kraszna vármegyék hatóságának középkori történetéhez [Date despre administrația comitatului Solnocul de Mijloc și Crasna în evul mediu], în Erdélyi Múzeum 74/2012. nr. 3. pp. 46-67. (ISSN 1453-0961, revistă BDI, acreditată CNCSIS, categoria B)

 

W. KOVÁCS András: The Authorities of Middle Solnoc and Crasna Counties in Middle Ages, în Transylvanian Review 21/2012. Suppl. no. 2, pp. 31–66. (ISSN 2067-1016, revistă cotată ISI).

 

SZÁSZ Anikó: Bethlen Gergely utasítása bervei tiszttartójához 1683-ból [Instrucțiunile lui Bethlen Gergely către administratorul moșiei din Berghin din anul 1683], în Erdélyi Múzeum 74/2012. no. 3. pp. 143–152. (ISSN 1453-0961, revistă BDI, acreditată CNCSIS, categoria B)

 

SZÁSZ Anikó: The Estates of General Paul Wesselényi of Hodod (?–1694) from Sălaj Region, în Transylvanian Review 2013 (acceptat spre publicare; revistă cotată ISI).

 

SZÁSZ Anikó: A hadadi Wesselényi család erdélyi birtokai a fejedelemség korában [Posesiunile transilvane familiei Wesselényi de Hodod în epoca principatului], în A Szilágyság és a Wesselényi család (14–17. század) [Sălajul și familia Wesselényi (secolele 14–17)] Ed. HEGYI Géza–W. KOVÁCS András. Cluj-Napoca 2012. pp. 273–297. (ISBN 978-606-8178-64-6).

 

B. Conferințe

B. I. Conferință internațională organizată în cadrul proiectului:

 

Szilágyság és a Wesselényi család (14–17. század) / Sălajul și familia Wesselényi (secolele 14–17),Cluj-Napoca, 7-8 septembrie 2012.

 

Prezentări ale membrilor echipei:

FEJÉR Tamás: A Wesselényi család iratöröksége az Erdélyi Nemzeti Múzeum Levéltárában [Patrimoniul arhivistic al familiei Wesselényi în Arhiva Muzeului Național Ardelean]

 

HEGYI Géza: Szilágysági birtokviszonyok a 14–16. században [Stăpâni și posesiuni feudale în Sălaj în secolele XIV–XVI]

 

W. KOVÁCS András: A megyei hatóság mûködése Kraszna és Közép-Szolnok vármegyékben a középkorban [Autoritățile comitatense în comitatele medievale Crasna și Solnocul de Mijloc]

 

SZÁSZ Anikó: A Wesselényi család és birtokai a 17. században [Familia Wesselényi și posesiunile sale în secolul al XVII-lea]

 

B. II. Participări la conferințe naționale și internaționale în cadrul proiectului:

 

FEJÉR Tamás: Arhivele familiei Wesselényi de Hodod. Scurt istoric al arhivelor [A hadadi br. Wesselényi család archívumai. Levéltártörténeti vázlat] — Zilele Științei Maghiare în Transilvania [A Magyar Tudomány Napja Erdélyben],Cluj-Napoca, 19–20 noiembrie 2010.

 

FEJÉR Tamás: A Wesselényi család gyekei ága [Ramura din Geaca a familiei Wesselényi] — „Al VII-lea Congres de Hungarologie” [VII. Hungarológiai Kongresszus],Cluj-Napoca, 22–27 august 2011.

 

HEGYI Géza: Izvoarele și sarcinile istoriei locale. Importanța arhivei familiei Wesselényi în cercetarea Sălajului [A helytörténeti kutatás forrásai és feladatai. A Wesselényi család levéltárainak jelentősége a Szilágyság kutatásában] — Zilele Științei Maghiare în Transilvania [A Magyar Tudomány Napja Erdélyben],Cluj-Napoca, 19–20 noiembrie 2010.

 

HEGYI Géza: Az 1344. évi vajdai közgyûlés esküdt ülnökei [Asesorii jurați ai adunării voievodale din anul 1344] — „A VII-a Conferință de Medievistică pentru Doctoranzi” [VII. Medievisztikai PhD-konferencia],Szeged (Ungaria), 1–3 iunie 2011.

 

HEGYI Géza: Magyarország vagy Erdély? A Szilágyság hovatartozása a középkorban [Ungaria sau Transilvania? Unde aparțineaȚara Silvaniei în evul mediu?] — „Al VII-lea Congres de Hungarologie” [VII. Hungarológiai Kongresszus],Cluj-Napoca, 22–27 august 2011.

 

 

Implementarea proiectului de cercetare este semnalată periodic pe pagina web a proiectului, www.familyhistory.ro.

 

Dorim să mulțumim pe această cale generosului suport financiar acordat de către Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI).

Sperăm că proiectul nostru de cercetare va aduce un aport notabil la istoriografia din România.

 

 

Cluj-Napoca, 29 octombrie 2013

 

Cu stimă,

 

dr. András Kovács

 

 

drd. Géza HEGYI

 

 

dr. Tamás FEJÉR

 

 

dr. Anikó SZÁSZ